Coroziunea metodei de pierdere în greutate,

STANDARD 14/05/ - Portal Legislativ

Coroziunea electrochimică Coroziunea electrochimică apare la contactul metalului cu aerul umed, soluţii de electroliţi. În acest caz alături de procese chimice cedare de ē au loc şi procese electrice transfer de ē.

Articol principal: coroziune galvanică Coroziunea galvanică a unei plăci de aluminiu a avut loc atunci când placa a fost conectată la un suport structural din oțel ușor. Coroziunea galvanică apare atunci când două metale diferite au contact fizic sau electric între ele și sunt scufundate într-un electrolit comun sau când același metal este expus la electrolit cu concentrații diferite.

Aşadar, în comparaţie cu coroziunea chimică, cea electrochimică are o importanţă mai mare. Coroziunea electrochimică este rezultatul apariţiei unor elemente locale microelemente la suprafaţa metalului.

Dintre principalele cauze care determină apariţia elementelor locale slăbit hifi fi menţionate : impurificări cu metale nobile, oxizi ai metalelor; heterogenităţi chimice, de exemplu: existenta mai multor faze; heterogenităţi fizice, care pot sa apară ca urmare a unui tratament mecanic sau termic neuniform.

Pentru apariţia acestui tip de coroziune este necesar să existe un anod, un catod, un electrolit şi un conductor, deci un element galvanic. Prin înlăturarea uneia dintre aceste condiţii, coroziunea electrochimică nu se produce. Exemple tipice coroziunea metodei de pierdere în greutate coroziune electrochimică se întâlnesc în cazul coroziunii atmosferice ruginirea fierului şi la coroziunea provocată de curenţii electrici de dispersie din sol numiţi şi curenţi vagabonzi.

Ruginirea fierului În cazul fierului oxidarea în atmosferă a acestuia cu formarea oxizilor de fier rugina are loc în trepte. În prima treaptă de oxidare a fierului, se formează FeO, oxidul feros, care este stabil numai în absenţa oxigenului. Când apare oxigenul atmosferic, oxidul feros se transformă în hidroxid de fier Fe2O3H2O sau FeO OHdintre care se cunosc 2 faze: Faza 1 care corespunde unui exces mare de oxigen; Faza 2 caracterizată prin o cantitate de oxigen, insuficientă, din care cauză, oxidarea evoluează încet.

În funcţie de culoare se pot deosebi 3 feluri de rugină şi anume: 1.

2. Coroziunea electrochimică

Rugina neagră, este formată din oxid feros şi feric; fiind denumită şi magnetită din cauza proprietăţilor sale magnetice şi este considerată ca fiind forma cea mai stabilă a oxidului de fier.

Ea formează pe suprafaţa metalului un strat protector, cu structură omogenă şi aderentă. Dacă procesul de coroziune este posibil, dar are o viteză de desfăşurare foarte mică, se poate considera că materialul este rezistent la coroziune. Coroziunea biochimică Acest tip de coroziune este provocat de microorganismele care pot folosi metalul în calitate de mediu nutritiv.

Top Strategii Pentru Menținerea Greutății - Studiu NOU!

Produşii activităţii vitale a microogranismelor pot fi, de asemenea, agresivi. Metode de protecţie anticorozivă a materialelor metalice Protecţia împotriva coroziunii reprezintă totalitatea măsurilor care se iau pentru a feri materialele tehnice de acţiunea agresivă a mediilor corosive.

Coroziunea metalelor şi metodele de combatere a ei

Metodele şi mijloacele de protecţie anticorosivă sunt foarte variate şi numeroase. Principalele se pot grupa în următoarele categorii: metode de prevenire a coroziunii; utilizarea metalelor şi aliajelor rezistente la coroziune; metode de acţionare asupra mediului corosiv; metode de acoperire a suprafeţelor metalice. Cămăşuirea este un proces metalurgic de legare a straturilor ale aceloraşi sau diferite metale. Combinaţia rezultată, care de multe ori se realizează la preţuri mici, poate avea proprietăţi de duritate, conductivitate şi rezistenţă împotriva coroziunii care nu pot fi întâlnite într-un metal pur.

coroziunea metodei de pierdere în greutate

Un exemplu de metal de acest gen este aşa-numitul aur suflat, care constă din nucleu de alamă sau oţel acoperit de un strat de aur la suprafaţă. Componentele cămăşuite ale unui avion pot avea un strat gros de aliaj de aluminiu dur în interior şi apoi straturi subţiri de foi de aluminiu pur care este rezistent la coroziune.

Straturile diferite de metal sunt de obicei încălzite şi rulate una peste alta. Alte metode de cămăşuire includ sudarea sau turnarea metalului topit în jurul nucleului întărit. În afară de foi şi dungi, metalele cămăşuite sunt produse şi sub formă de fire, bare şi tuburi.

Electrometalizarea placarea metalelor este un proces electrochimic de depozitare a unui strat subţire de metal pe un alt element, de obicei de origine metalică şi acesta. Obiectele sunt electrometalizate pentru a preveni coroziunea, pentru a obţine o suprafaţă dură sau o finisare atractivă, pentru purificarea metalelor sau pentru separarea metalelor pentru analiza cantitativă.

coroziunea metodei de pierdere în greutate

Cadmiul, cromul, cuprul, aurul, nickelul, argintul şi cositorul sunt metalele cele mai des folosite în electrometalizare. Cele coroziunea metodei de pierdere în greutate întâlnite produse realizate prin această metodă sunt tacâmurile argintate, accesoriile de maşină cromate, oalele placate cu cositor. Smălţuirea în industrie este folosită în mod obişnuit pentru protecţia suprafeţelor împotriva coroziunii sau frecării.

coroziunea metodei de pierdere în greutate

Smălţuirea a fost introdusă în Statele Unite acum jumătate de secol pentru a înlocui placarea cu cositor, atunci fiind cea mai întâlnită metodă de placare a metalelor. Smălţuirea este considerată a fi mai practică decât cealaltă metodă, mai ieftină şi mult mai atractivă pentru consumator.

ObiectulPrezentul standard stabileşte cerinţele tehnice minime aplicabile pentru mijloace de protecţie împotriva coroziunii sau utilizarea de material rezistent la coroziune, altul decât stratul de protecţie utilizat în tancurile de marfă pentru hidrocarburi în faza de construcţie a tancurilor pentru ţiţei. Mijloc alternativ este un mijloc, altul decât acoperirea de protecţie aplicată conform Standardului de calitate pentru acoperiri de protecţie a tancurilor de marfă pentru transportul de hidrocarburi ale petrolierelor care transportă ţiţei [Rezoluţia MSC. Oţel rezistent la coroziune este un oţel a cărui rezistenţă la coroziunea pe fundul şi plafonul unui tanc de marfă pentru hidrocarburi sau pe partea inferioară ori superioară internă a unui tanc este încercată şi aprobată pentru a satisface cerinţele prezentului standard şi, în plus, alte cerinţe aplicabile materialelor de construcţie a navei, rezistenţei structurale şi construcţiei navei. Durata de viaţă nominală înseamnă durata în ani, pentru care mijloacele de protecţie utilizate împotriva coroziunii sau materialul rezistent la coroziune este conceput.

În industrie, smălţuirea este întrebuinţată pe fier turnat sau pe folii de oţel care au fost mai întâi matriţate în forma dorită. Galvanizarea este procesul de acoperire a unui metal, cum ar fi fierul sau oţelul, cu un strat subţire de zinc pentru a-l proteja de acţiunea coroziunii. Zincul este întrebuinţat cu mai multă uşurinţă decât alte metale de protecţie cum ar fi cositorul, cromul, nickelul sau aluminiul. Stratul de zinc protejează metalul chiar şi în locurile unde s-au format fisuri sau mici găuri pe înveliş, pentru că oxigenul reacţionează mai mult cu zincul decăt cu metalul care trebuie protejat.

Cea mai întrebuinţată metodă de galvanizare este procesul de înmuiere la cald.

1. Coroziunea chimică

Fierul sau alt element pe bază de metal este cufundat în acid pentru curăţarea de praf, mizerii sau grăsimi. Apoi este spălat şi înmuiat în zinc topit. În alt proces galvanic, obiectul metalic este acoperit cu praf de zinc şi încălzit într-un spaţiu îngust la o temperatură ce variază între şi grade Celsius. Alte metode de galvanizare includ depunerea electrolitică a zincului pe metal sau aplicarea zincului topit cu ajutorul unui pulverizator. Exemple de produse galvanizate în mod curent sunt coşuri de gunoi, folii ondulate pentru acoperiş, ţevi din fier şi sârma.

coroziunea metodei de pierdere în greutate

Metode de prevenire a coroziunii Metodele de prevenire a coroziunii constau în: alegerea corectă a materialelor utilizate în construcţia de aparate şi utilaje industriale, din punct de vedere al rezistenţei la coroziune; evitarea punerii în contact a unui metal cu un alt metal mai electronegativ decât el, de exemplu, aluminiul cel mai bun arzător de grăsime femme de aliajele cuprului sau oţelurilor aliate, bronz în contact cu oţelul etc.

Utilizarea metalelor şi coroziunea metodei de pierdere în greutate rezistente la coroziune Din grupa metalelor şi aliajelor rezistente la coroziune fac parte metalele nobile şi aliajele lor, dar utilizarea lor devine dificilă din cauza costului lor ridicat. Se pot utiliza, în schimb, metalele şi aliajele autoprotectoare, adică metalele şi aliajele care în urma coroziunii iniţiale se acoperă cu o peliculă izolatoare datorită fenomenului de pasivare exemplu — pasivarea Ag în HCl prin formarea peliculei de AgCl, a Fe in HNO3 concentrat etc.

În majoritatea cazurilor se recurge la alierea metalelor cu un component adecvat.

Uneori concentraţii relativ scăzute ale componentului de aliere, reduc considerabil viteza de coroziune ex. Metode de acţionare asupra mediului corosiv Printre metodele de acţionare asupra mediului corosiv sunt: modificarea pH-ului mediului de coroziune exemplu neutralizarea apelor reziduale cu substanţe chimice ; îndepărtarea gazelor O2;CO2 care măresc viteza de coroziune a mediilor corosive, mai ales a apei; utilizarea inhibitorilor sau a pasivatorilor, ce sunt substanţe organice sau anorganice, care introduse în cantităţi minime în mediul corosiv, micşorează sau anulează complet viteza de coroziune a acesteia; protecţia catodică constă în aplicarea unor metode galvanice de protecţie a metalelor, folosind anozi coroziunea metodei de pierdere în greutate auxiliari, care se corodează în locul metalului protejat.

Metode de acoperire a suprafeţelor metalice cu învelişuri anticorozive Protecţia prin învelişuri anticorozive se realizează prin acoperirea metalului cu un strat subţire de material autoprotector. Stratul autoprotector trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie compact şi aderent; să fie suficient de elastic şi plastic; grosimea lui să fie cât mai uniformă.

Stratul protector cea mai bună burtă de slăbire fi metalic sau nemetalic; cele metalice depuse pe suprafaţa metalului protejat se pot realiza: pe cale galvanică, pe cale termică şi prin placare. Straturile protectoare nemetalice pot fi organice sau anorganice, realizate prin utilizarea lacurilor, vopselelor, emailurilor sau a foliilor de masă plastică etc. Alegerea uneia sau alteia dintre metodele de protecţie are loc în funcţie de: parametrii tehnologici de funcţionare a instalaţiei; forma şi dimensiunile obiectului protejat; calitatea materialului suport; amplasarea obiectului de protejat în instalaţie; tehnologiile de aplicare şi posibilităţile de execuţie a protecţiei anticorosive.

Asevedeași